Natiunea romana

Vestile nu sunt bune! Ba as spune ca sunt deosebit de proaste. Sufletul unei natiuni abia mai palpaie, gata sa se stinga. E greu sa raspunzi la intrebari despre cum s-a ajuns aici sau de ce s-a ajuns pana aici. O certitudine este ca nu mai exista cale de intoarcere. Din pacate. As vrea sa pot intoarce lucrurile asa cum au fost odata, as vrea sa sufar, as vrea sa ma revolt. Nu fac nimic din toate astea.

Cum? De ce? E greu sa raspunzi  la intrebari, pentru ca nu as sti cu ce sa incep: cu cauzele?, cu efectele? Nu mai conteaza. As putea vorbi despre politisti si judecatori, despre METROREX si RATB, despre politicieni si guvernanti, despre profesori si elevi, despre spitale si farmacii, despre soferi si pietoni, despre tineri si varstnici, caini si rahati, gunoaie si mirosuri, fumatori si nefumatori, tara si oras, fotbalisti si ceilalti sportivi, tigani si romani, gipane si masini,  manele si pitipoance, coruptie si mita si asa mai departe.

Nu sunt lucuri noi si nu sunt nici macar lucruri necunoscute noua. Sunt doar lucruri de care nu ne pasa ne mai pasa si care afecteaza in mod direct sufletul unei natiuni. Acesta abia mai palpaie, d3ci abia mai sunt cativa carora le pasa … Si este pacat …

21 iulie 2010

About bucuresci

Hoping for the best but expecting the worst !
This entry was posted in bucuresteni, Bucurestiul lor, Bucurestiul meu, Trafic and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Natiunea romana

  1. librar says:

    cam melodramatic, nu moare natiunea când vor cainii, e mai complicat.

  2. o femeie romanca says:

    Mda, e trist!
    Si pentru ca spuneai ceva despre nepasare… incepand de la miezul noptii, ieri noapte, pana dupa ora 7 dimineata s-a auzit alarma unui autoturism Dacia, destul de vechi de altfel, si nimeni, chiar nimeni nu a incercat sa o opreasca nicicum. Zgomotul deranja un intreg cvartal de blocuri, in care locuiesc poate sute de oameni, undeva la o distanta apreciabila de blocul meu, insa sub ferestrele unui bloc inalt, cu multe scari, insa nimeni nu a sunat, eventual, la politie, sa spuna numarul acelei masini pentru ca aceasta sa afle cumva numele proprietarului pe care sa-l sune la telefon pentru a veni la masina sa-si opreasca mascarada. (Observatie: alarma cred ca e ca pret egala cu cea a masinii! Ce sa mai, omul are un simt ridicat al proprietatii!)
    Acesta este un exemplu, cred eu, destul de “vocal” pentru nivelul nepasarii la romani.
    Sincer, ma doare sufletul. Am vrut sa sun eu, insa… chiar si eu m-am saturat sa rezolv mereu si mereu lucrurile pentru cei nepasatori. Simt nevoia de spirit civic, insa unul comun.
    As mai avea multe exemple, insa, asa cum spui si tu, acestea nu sunt lucruri noi.
    Caut solutii si inca nu gasesc.
    Totusi, mie inca imi pasa; nu stiu de ce, dar, inca imi pasa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s