Cimitirul Serban Voda

Cimitirele sunt cele mai linistite locuri in oras, locuri care se insufletesc la sfarsitul saptamanii sau in zilele de sarbatoare cand mergem sa ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi. Am vazut acum cativa ani cimitirul din Sapanta si mi-a placut modul simplu si hazliu in care oamenii incercau sa le aduca aminte celor ramasi, de viata lor.

Cimitirul Bellu, de curand obiectiv turistic european, este cel mai mare din Bucuresti si este locul de veci pentru multe din personalitatile marcante ale Romaniei care au trait si au murit in acest oras. Este cu adevarat un loc deosebit, un loc care merita vazut, un adevarat muzeu in aer liber

Intr-un astfel de muzeu, unora le place sa vada opere artistice in marmura si piatra, mie imi place sa citesc gandurile inscrise in piatra …

This slideshow requires JavaScript.

About bucuresci

Hoping for the best but expecting the worst !
This entry was posted in bucuresteni, Bucurestiul meu and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Cimitirul Serban Voda

  1. Sunflower says:

    Parca ti-ai mai schimbat putin optica…ma bucur. Eu nu am vrut sa arat latura aceea “morbida”, dar am citit epitafuri miscatoare. De ex,pe mormantul poetului Gheorghe Pitut scrie:
    “De mila timpului din sange
    Poetul nu-i decat iubire
    Si cum iubirea-i nemurire
    Cu frigul ei, el va invinge”
    Cel mai nostim e epitaful lui Pastorel Teodoreanu:
    “Aici doarme Pastorel,
    Baiat bun si suflet fin,
    Daca treceti pe la el,
    Nu-l treziti, ca cere vin!” Dar nu stiu unde este mormantul lui.
    Cred ca imi ajunge cat am “dezvoltat” subiectul. Intr-un fel ai si tu dreptate, nu poti “sta” prea mult pe el…:) Sper sa gasesti ceva vesel, sa aduci “balanta” la echilibru..
    O criptograma, ceva😉

  2. librar says:

    liceul, cimitir al tineretii mele😉

  3. o femeie romanca says:

    Ne ingrozim si fugim cat putem de repede de subiectul acesta, insa, pana la urma, nu ajungem cu totii… acolo?! Nu chiar la Bellu, ca nu suntem noi de “nivelul” lui (chiar si la cimitir sunt “vedete” si “oameni simpli”!), dar… chiar exista si o monografie a acestuia, “Bellu 2000” a lui Paul Filip, cel care strange povesti nespuse despre cei inmormantati acolo.
    Si-apoi, asa cum scrie pe un epitaf din Cimitirul Mihai Bravu din Ploiesti, pentru, sa zicem, a privi altfel cimitirul, as zice mai bine: “Nu mă căutaţi aici,/Ci în inimile voastre.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s