Fotbalul bucurestean in 1947

Pentru ca S t e a u a să joace azi cu R a p i d a fost nevoie ca, acum 63 de ani, comuniştii să desfiinţeze echipa industriaşului Mociorniţă. “Ceferiştii” au supravieţuit, dar cu preţul proslăvirii noului regim

ProSport continuă astăzi recursul la memorie al fotbalului nostru şi vă prezintă, înaintea partidei Rapid – Steaua (ora 20:30, Digi Sport), din etapa a 14-a a Ligii I, povestea puţin cunoscută a echipei Carmen, desfiinţată abuziv în vara lui 1947, pentru a le face loc roş-albaştrilor. Nici gazdele de astăzi nu au motive să se simtă mai confortabil: actualul Rapid a fost înfiinţat în 1923 de lucrătorii ceferişti de la Atelierele Griviţa, despre care unii istorici spun că erau, în epocă, cunoscute drept o agentură a Moscovei, prin care URSS încerca să dinamiteze statul român.

Despre circumstanţele în care a fost desfiinţată echipa Carmen, în vara lui 1947, cu o săptămână înainte de startul campionatului, e dificil să se găsească informaţii obiective. Comunismul a distrus, atât cât a putut, această origine neguroasă a clubului Steaua (pe atunci ASA), care a luat locul grupării Carmen. Echipa era a cunoscutului industriaş Dumitru Mociorniţă, unul dintre cei mai bogaţi şi discreţi români ai acelor vremuri. Pentru a afla ce s-a întâmplat atunci, dar şi cum arăta şi cum se comporta un patron de echipă crescut în spiritul vechii democraţii româneşti, ProSport a apelat la Angelo Niculescu. Fostul selecţioner, ajuns acum la vârsta de 89 de ani, se număra, în 1947, printre fotbaliştii de bază de la Carmen, echipă care, în sezonul 1946-1947, fusese vicecampioana României.

Domnule Angelo Niculescu, erai la Carmen în 1947…
Formaţia abia prinsese contur, dar se profila drept viitoare campioană a ţării. În sezonul precedent terminase pe poziţia a doua, după ITA, care avea o echipă foarte tare. Noi aveam un antrenor excelent, pe Steinbach, venit de la Unirea Tricolor. Era profesionist. Înainte să vină la noi, fusese trimis să se perfecţioneze în Anglia, la Arsenal Londra! Iar de acolo a venit cu metode tehnico-tactice noi, neîntâlnite în România.

Patronul Mociorniţă se implica la echipă?
De noi se ocupa Ionel, fiul lui Dumitru Mociorniţă, patronul fabricii de pielărie Carmen. Era un tip foarte manierat, care terminase Facultatea de Drept. El a şi jucat pentru această formaţie şi s-a ocupat şi de pregătirea tehnică până la aducerea lui Steinbach. Când am ajuns eu acolo, echipa era deja în prima divizie…

“Patronul îşi vedea de afaceri, iar noi de fotbal”

Intra peste antrenor la vestiare?
Era un tip foarte discret, trecea rar de tot pe la echipă. În vestiar a intrat doar de câteva ori, şi atunci doar ca să ne îmbărbăteze în momentele foarte grele. În rest, patronul îşi vedea de afaceri, iar noi de fotbal.

Care este, de fapt, povestea desfiinţării echipei Carmen?

Totul s-a întâmplat după o partidă contra formaţiei Ciocanul (n.r. – viitoarea Dinamo). A fost un meci pe stadionul Giuleşti, pe care l-am câştigat cu 6-0. A fost un spectacol total! Ziarele de a doua zi, în loc să anunţe marele succes, informau despre moartea echipei Carmen Bucureşti! Rezultatul de atunci i-a supărat rău pe unii conducători politici şi s-a luat această decizie.

Apoi?
A doua zi, Raul Vizante, un factotum al clubului, ne-a convocat într-o şedinţă la sediul echipei şi ne-a anunţat pe toţi că suntem jucători liberi de contract. Fără alte explicaţii… Bineînţeles că prima reacţie a fost să-l întrebăm pe acesta: “Bine, dar noi ce facem acum?”. Ni s-a spus să mergem unde vom dori…

Şi…

Unii dintre noi s-au retras în oraşele din care proveneau, cum a fost cazul lui Iosif Covaci, care s-a dus la Timişoara. Bazil Marian s-a dus la Rapid, vreo doi-trei s-au retras din activitate.

Aţi ajuns la Ciocanul.
Da, eu acolo am fost repartizat. Nu am fost singurul din lotul de jucători de la Carmen care a ajuns la Ciocanul.

E adevărat că echipa Carmen a fost desfiinţată pentru a face loc noii echipe a Armatei, CCA?
Aşa s-a ştiut în acele vremuri. Vă daţi seama că noi, jucătorii, nu aveam de unde să ştim sigur, pentru că lucrurile acestea se făceau la nivel foarte înalt şi cu mare discreţie.

Rapid, cu “soarele” pe piept

În primăvara lui 1948, pe 28 martie, a avut loc una dintre cele mai mari mascarade electorale din istoria României. Frontul Democraţiei Populare (FDP), alianţă condusă de Partidul Muncitoresc Român (viitorul Partid Comunist), formaţiune susţinută de trupele sovietice de ocupaţie, a fost declarat câştigător, cu 97,83 la sută din voturi.

Alegerile au fost nu numai fraudate, dar şi organizate într-un climat de teroare, toţi liderii politici români liberali şi ţărănişti fiind, la acea dată, exilaţi, închişi sau ucişi. Înaintea acestei farse sinistre, Rapid s-a numărat printre echipele care au făcut propagandă alianţei bolşevice, jucând chiar cu un soare uriaş (simbolul electoral al FDP) pe piept.

Nici înfiinţarea Rapidului nu este scutită de controverse. Istoricul Mihai Alex Stoenescu scrie, în “Istoria loviturilor de stat din România”, că sindicatul ceferiştilor de la Atelierele Griviţa, care a înfiinţat şi Rapidul, se transformase, în perioada interbelică, într-un focar de agenţi bolşevici plătiţi sau infiltraţi de URSS cu scopul de a destabiliza ordinea socială în România. În context, Rapid a apărut ca o grupare care lupta, în numele proletarilor asupriţi, împotriva echipelor “capitaliste” (idee a luptei de clasă promovate de comunişti). Această versiune poate constitui şi o explicaţie pentru faptul că Rapid a supravieţuit după război, într-o perioadă în care noile autorităţi au ras de pe faţa pământului toate cluburile semnificative din perioada interbelică (Venus, Carmen, Unirea Tricolor, CAO etc)

Articol publicat astăzi, 09:45, de Matei Udrea in Prosport

About bucuresci

Hoping for the best but expecting the worst !
This entry was posted in bucuresteni, Bucurestiul lor and tagged , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Fotbalul bucurestean in 1947

  1. stelistu says:

    a fost 0-0, dar macar nu ne-am mai facut de ras

  2. bucuresci says:

    uite ca am iesit multumitor din cele 2 meciuri cu Rapid; nu ma refer la rezultate, ci la jocul prestat care incepe sa semene a fotbal.
    castiguri:
    -Tatarusanu si Gardos
    -pressing, recuperare mingi, aparare in miscare nu statica
    -folosirea calitatilor proprii ale jucatorilor de la Unirea (nu e de ajuns sa ii bagam pe teren si sa asteptam sa castigam)
    -am mai comentat si in alte locuri:
    Martinovici mai util ca Bonfim (aceleasi minusuri in aparare – repliere, marcaj larg -, in atac insa Novak centreaza mult mai atent si e mai incisiv)
    Matei trebuie sa joace mai mult, titular in toate meciurile de acasa, e peste Radut si Szekely
    la creatie, trebuie doar sa scape de “talente” etc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s